Singuratate
Autor:
Andrei Bologa
|
Album:
Lacrimi stinse
|
Tematica:
Meditatii
Resursa adaugata de AndreiB in 07/08/2010
Resursa adaugata de AndreiB in 07/08/2010
Love, love... love
Singurătate...
O intrebare izbitoare imi macina mintea de-a lungul acestei zile; singuratatea este o boala, o pedeapsa, un capriciu, ceva provocat intentionat... calatoream de-a lungul timpului pentru a gasi raspuns...
O vorba spusa la intâmplare cuiva, il departeaza de noi, il transforma in singuratic... e posibil acest lucru?
Neatentia, indiferenta... pot provoca singuratatea?
Este periculoasa? Sau... o copilarie!?
Vorbele noastre dor, macina, strapung; ne simtim apatici de multe ori si ne razbunam pe aceia care incerca sa fie simpatici cu noi, sa ne ofere dragoste... singuratate blestemata... capriciu, sentiment provocat...
De ce ne grabim mereu, de ce alergam spre interesele proprii, nu spre ale celui de langa noi? Suntem noi... vinovati pentru ca ademenim pacatul... prin neatentia noastra, intrigile placute urechilor... dar venin pentru suflet (,,sora nu are batic, ce prost a predicat fratele, ce incult este acela... ai auzit ce i s-a intimplat acelei familii?...etc) sunt tot mai des auzite prin biserici...
Pasiunea noastra este banul, dorintele noastre sunt efemere, timpul pentru noi nu este decat o alergare in van dupa ,,chipuri cioplite,, fara viata, dar care, ne fac românii cu valoare (...dar, mai frate, ai 7 ani in Spania si vreo 2 apartamente, ceva BMW-uri... ceva pamanturi...)...
VALOAREA UNUI SUFLET... o mai intelegem?
VALOARE TIMPULUI PRIMIT IN DAR...
VALOARE JERTFEI DE LA CALVAR...
Care este sistemul nostru de valori... sa vedem, heee, hmm... (poi)) frate, eu fac pentru copiii mei sa aiba cand mor eu... Ce sa aiba frate? ("Ce sa cheltuiasca?"... se auzi un gand)...
Care este sistemul noastru de valori, intelegem timpul, intelegem imensitatea clipelor pierdute in nestire, durerea unui cuvant spus din nepasarea fata de cel de langa noi...
MA DOARREEE... DURERE, (PAINNNNNN...)...unde sunt fratii mei sa imi sprijin capul pe umarul lor, ajutor in vreme de nevoi... singuratate apriga, anevoioasa... greu de suportat...
Rămân dar aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea... DAR CEA MAI MARE DINTRE ELE ESTE DRAGOSTEA
O intrebare izbitoare imi macina mintea de-a lungul acestei zile; singuratatea este o boala, o pedeapsa, un capriciu, ceva provocat intentionat... calatoream de-a lungul timpului pentru a gasi raspuns...
O vorba spusa la intâmplare cuiva, il departeaza de noi, il transforma in singuratic... e posibil acest lucru?
Neatentia, indiferenta... pot provoca singuratatea?
Este periculoasa? Sau... o copilarie!?
Vorbele noastre dor, macina, strapung; ne simtim apatici de multe ori si ne razbunam pe aceia care incerca sa fie simpatici cu noi, sa ne ofere dragoste... singuratate blestemata... capriciu, sentiment provocat...
De ce ne grabim mereu, de ce alergam spre interesele proprii, nu spre ale celui de langa noi? Suntem noi... vinovati pentru ca ademenim pacatul... prin neatentia noastra, intrigile placute urechilor... dar venin pentru suflet (,,sora nu are batic, ce prost a predicat fratele, ce incult este acela... ai auzit ce i s-a intimplat acelei familii?...etc) sunt tot mai des auzite prin biserici...
Pasiunea noastra este banul, dorintele noastre sunt efemere, timpul pentru noi nu este decat o alergare in van dupa ,,chipuri cioplite,, fara viata, dar care, ne fac românii cu valoare (...dar, mai frate, ai 7 ani in Spania si vreo 2 apartamente, ceva BMW-uri... ceva pamanturi...)...
VALOAREA UNUI SUFLET... o mai intelegem?
VALOARE TIMPULUI PRIMIT IN DAR...
VALOARE JERTFEI DE LA CALVAR...
Care este sistemul nostru de valori... sa vedem, heee, hmm... (poi)) frate, eu fac pentru copiii mei sa aiba cand mor eu... Ce sa aiba frate? ("Ce sa cheltuiasca?"... se auzi un gand)...
Care este sistemul noastru de valori, intelegem timpul, intelegem imensitatea clipelor pierdute in nestire, durerea unui cuvant spus din nepasarea fata de cel de langa noi...
MA DOARREEE... DURERE, (PAINNNNNN...)...unde sunt fratii mei sa imi sprijin capul pe umarul lor, ajutor in vreme de nevoi... singuratate apriga, anevoioasa... greu de suportat...
Rămân dar aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea... DAR CEA MAI MARE DINTRE ELE ESTE DRAGOSTEA
(intelegem imensitatea acestui sentiment-opusul singuratatii, al deprimarii).
SIMTITI UNII PENTRU ALTII ATAT TIMP CAT MAI ESTE TIMP, CACI TIMPUL PE CARE IL AVEM ESTE PRETIOS...
Nu lasati vorbe la intimplare, nu jigniti, nu fiti indiferenti fata de nevoile celorlalti, nu criticati... ci doar IUBITI, IUBITI, IUBITI...
REMEMBER! Cea mai mare dintre ele este DRAGOSTEA; INVINGETI SINGURATATEA, APATIA, INDIFERENTA....
SIMTITI UNII PENTRU ALTII ATAT TIMP CAT MAI ESTE TIMP, CACI TIMPUL PE CARE IL AVEM ESTE PRETIOS...
Nu lasati vorbe la intimplare, nu jigniti, nu fiti indiferenti fata de nevoile celorlalti, nu criticati... ci doar IUBITI, IUBITI, IUBITI...
REMEMBER! Cea mai mare dintre ele este DRAGOSTEA; INVINGETI SINGURATATEA, APATIA, INDIFERENTA....
Statistici
- Vizualizări: 3543
- Export PDF: 1
- Recomandări email: 1
- Gramatical corect
- Fără diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
